Pomenirea Sfintei Mucenițe Agata
În data de 5 a acestei luni, este celebrată pomenirea Sfintei Mucenițe Agata. Aceasta provenea din cetatea Panormos, situată pe insula Sicilia. Sfânta Agata era recunoscută pentru frumusețea ei exterioară, puritatea sufletului și bogăția materială.
În timpul domniei împăratului Decius, ea a fost adusă în fața ighemonului Cvintian. Acesta, dorind să o întoarcă de la credința în Hristos, a dat-o unei femei necredincioase pe nume Afrodisia. Cu toate acestea, Agata a rămas fermă în credință, preferând să sufere moartea martirică decât să renunțe la Hristos. Din această cauză, a fost supusă la torture severe, iar după ce a fost aruncată în temniță, și-a dat sufletul lui Dumnezeu. Se spune că pe mormântul ei a fost așezată o lespede pe care erau scrise cuvintele: „Cuget cuvios, lucrând în libertate, cinste de la Dumnezeu și patriei mântuire”.
Pomenirea Sfintei Mucenițe Teodula
În aceeași zi, este comemorată și Sfânta Muceniță Teodula. În perioada domniei împăraților Dioclețian și Maximian, prefectul Pelagiu a declanșat o prigoană împotriva creștinilor în cetatea Azarvei, Asia Mică. Capturată, Teodula a fost adusă în fața judecății lui Pelagiu și, mărturisind credința în Hristos, a fost supusă la chinuri atroce, inclusiv spânzurarea de părul capului și străpungerea sânilor cu unelte înroșite în foc.
Teodula l-a provocat pe ighemon, întrebându-l unde se află zeii săi, dorind să le aducă omagiu. Ea a fost trimisă în templul lui Adrian, un loc renumit. Aici, după ce s-a rugat lui Dumnezeu, a suflat asupra statuii lui Adrian, care a căzut și s-a sfărâmat în trei bucăți. Ieșind din templu, i-a spus ighemonului să intre și să ajute zeul său, Adrian, care s-a prăbușit. Pelagiu, văzând statuia distrusă, a fost copleșit de durere.
Când împăratul a aflat despre acest incident, a trimis un emisari cu ordinul de a-l pedepsi pe ighemon, dacă statuile se vor dovedi a fi fost distruse. Pelagiu, temându-se pentru soarta sa, s-a rugat cu lacrimi la Teodula, implorând-o să se roage lui Dumnezeu pentru a repara statuia. Sfânta, prin puterea divină, a reușit să refacă statuia, iar emisarii, întorcându-se la împărat cu vestea, au adus la cunoștința acestuia ceea ce se întâmplase. Împăratul a ordonat atunci ca Teodula să fie supusă la noi torturi și să fie condamnată la moarte.
Astfel, ighemonul a poruncit ca Teodula să fie din nou supusă la chinuri, dar ea a rămas neclintită în credința sa, nefiind impresionată de suferințe.
Martiriul lui Komentarisie și al Sfintei
Potrivit tradiției, Komentarisie a fost un bărbat care, în ciuda presiunilor, a ales să îmbrățișeze credința creștină. Deși a fost supus unor chinuri severe de către ighemon, el a găsit puterea de a se ruga lui Dumnezeu, cerând ajutor pentru a suporta suferințele cu demnitate. În fața tentației de a jertfi idolilor, Komentarisie a fost convins de sfânta să devină creștin, iar dimineața, împreună cu ea, s-a prezentat înaintea ighemonului.
În fața autorității, Komentarisie a mărturisit că sfânta l-a mântuit din întunericul ignoranței și l-a adus mai aproape de Hristos. Aceasta a stârnit furia ighemonului, care a ordonat ca lui Komentarisie să i se taie capul, iar trupul său să fie aruncat în mare, marcând astfel sfârșitul martiriului său pe 24 ianuarie.
Suferințele Sfintei și Mărturisirea lui Voitos
După execuția lui Komentarisie, sfânta a fost supusă unor chinuri și mai aspre, pe care le-a îndurat cu răbdare și rugăciune, lăudându-L pe Dumnezeu. Ighemonul, confuz și frustrat, nu știa ce să facă cu ea, iar un martor pe nume Voitos a cerut să o primească, afirmând că nu va fi influențat de ea, așa cum a fost Komentarisie.
Cu toate acestea, Voitos a fost impresionat de cuvintele sfintei și, în cele din urmă, a căutat să-și mărturisească credința în Hristos. În fața ighemonului, el a declarat că preferă să fie moștenitor al lui Hristos decât să rămână sub promisiunile false ale autorităților, evidențiind nedreptatea față de sfânta care a fost supusă la chinuri.
Consecințele Mărturisirii
Astfel, Voitos a fost condamnat la moarte prin decapitare, iar sfânta a fost din nou supusă la torturi severe. În final, ea a fost aruncată într-un cuptor încins, unde a sfârșit martiric, alături de alți sfinți, precum Evagrie și Macarie. Această zi este marcată și prin pomenirea preacuviosului părinte Teodosie cel din Scopelon, originar din Antiohia, care a avut o viață deosebită și a contribuit la spiritualitatea vremii sale.
Viața și Faptele Sfantului Polieuct
Sfântul Polieuct a ales să trăiască într-un luminiș de pădure, unde și-a construit o mică locuință. Aici, el își dedica zilele postului, privegherii și rugăciunii, purtând o îmbrăcăminte aspră. Prin aceste nevoințe, a reușit să câștige har și îndrăzneală în fața lui Dumnezeu, având puterea de a scoate apă din piatră seacă.
Fama sa a crescut atât de mult încât marinarii care navigau pe marea din golful Ciliciei îi invocau numele pentru a fi salvați în timpul furtunilor. Într-o perioadă de dificultăți, când Cilicii au fost prădați de isauri, el a mers la Antiohia. Aici, a îndurat cu curaj numeroase chinuri, înainte de a se muta la Domnul.
Pomenirea altor sfinți
Pe lângă Sfântul Polieuct, în aceeași zi se pomenește și despre preacuviosul părinte Polieuct, patriarhul Constantinopolului, precum și despre sfântul mucenic Antonie Atenianul, care a suferit martiriul în Constantinopol în anul 1674, întâlnind moartea prin sabie.
Cu sfintele lor rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
