Pomenirea Sfântului Mucenic Elefterie
În această lună, pe data de 15, este comemorat Sfântul Mucenic Elefterie. Născut în cetatea Romei, el a rămas orfan de tată de la o vârstă fragedă, fiind crescut doar de mama sa, Antia, care a fost instruită în credința creștină de Sfântul Apostol Pavel. Mama sa l-a dus la episcopul Anichit, unde a învățat Sfintele Scripturi. Anichit l-a integrat în rândurile clerului, hirotonindu-l diacon la 15 ani, preot la 18 ani și episcop al Iliricului la 20 de ani. Dedicat învățăturii și propovăduirii lui Hristos, a câștigat numeroși credincioși, fapt care l-a adus în atenția împăratului Adrian.
Împăratul l-a chemat pentru a-i da socoteală, iar sfântul a mărturisit cu curaj că Hristos este Dumnezeul tuturor. La ordinul împăratului, Elefterie a fost supus unor chinuri, pe care le-a suportat cu demnitate. Prefectul Coremon, sfătuit de împărat, a construit un cuptor cu țepușe ascuțite. Cu toate acestea, la rugăciunea sfântului, Coremon a intrat primul în cuptor, umplut de Duhul Sfânt, mărturisind că Hristos este Dumnezeu. Ieșind nevătămat, el a fost decapitat, iar Sfântul Elefterie a fost aruncat în cuptor, însă focul s-a stins și a ieșit nevătămat.
Ulterior, a fost legat de un car tras de cai sălbatici, dar a fost dezlegat de îngeri și dus pe un munte înalt, unde a trăit în compania animalelor sălbatice. Aceste fiare se îmblânzeau la auzul cuvintelor divine. Împăratul a trimis ostași să-l captureze, dar aceștia, convertiți de sfânt, au fost botezați, iar alături de ei, au crezut în Hristos încă aproximativ cinci sute de oameni. În cele din urmă, a fost adus din nou în fața împăratului, unde a fost ucis de doi soldați. Mama sa, Antia, a fost de asemenea ucisă, în timp ce îmbrățișa și săruta trupul fiului ei decedat.
Pomenirea Sfintei Antia și a altor sfinți
Tot în această zi se comemorează Sfânta Antia, mama Sfântului Elefterie, care a murit cu sabia îmbrățișându-și fiul mort. De asemenea, este pomenit și Sfântul Coremon, prefectul, care, credincios lui Hristos, a fost ucis cu sabia după ce s-a botezat. În aceeași zi, sunt pomeniți și cei doi călăi care, convertiți la credința creștină, au întâmpinat aceeași soartă. De asemenea, se sărbătorește și Cuviosul Părinte Pavel, care a trăit ca schimnic în muntele Latro.
Pătimirea Sfintei Mucenițe Suzana
În aceeași zi, se amintește și pătimirea Sfintei Mucenițe Suzana, care a trăit pe vremea împăratului Maximian. Originară din Palestina, Suzana provenea dintr-o familie mixtă, tatăl ei fiind păgân, iar mama evreică. Ea a ales să fugă de necredința părinților, alergând la Hristos, și a primit botezul de la episcopul Silvan. După moartea părinților, a împărțit averea săracilor și a eliberat robii și roabele sale. S-a îmbrăcat în haine bărbătești, și-a tuns părul și a intrat într-o mănăstire de călugări, schimbându-și numele în Ioan.
După douăzeci de ani de viață monahală, a fost clevetită de o schimnică care, crezând că este bărbat, a încercat să o îndemne la desfrânare. Suzana a refuzat avansurile, iar schimnica a acuzat-o că a încercat să o necinstească, provocând astfel suferințe sfintei.
Canonul Cerut de Sfânta Muceniță
Oferind dovada umilinței sale, o sfântă, acuzată de un păcat, a cerut să i se impună canon pentru a se purifica. La auzul acestei cereri, episcopul Elefterupolei s-a îndreptat spre mănăstire pentru a-l mustra pe stareț. Acesta, dorind să îndrepte lucrurile, a încercat să o absolve de păcat. Într-o situație atât de grea, fericita a cerut ajutorul a două fecioare și a două diaconițe, cărora le-a împărtășit întreaga sa poveste. La aflarea acestor vești, episcopul, impresionat, a hirotesit-o diaconiță și a dispus să devină stareță.
Minunile Sfintei în Numele lui Hristos
În timpul activității sale, ea a realizat numeroase minuni în numele lui Hristos. Când ighemonul Alexandru a venit în Elefterupole pentru a aduce jertfe idolilor, sfânta, cu voință liber aleasă, s-a dus la el și, prin rugăciunile sale, a dărâmat idolii la pământ. Acuzată de ighemon, a fost dusă înaintea lui și supusă la diferite chinuri. În cele din urmă, a fost aruncată în foc, acolo unde și-a dat duhul lui Dumnezeu.
Pomenirea Sfântului Mucenic Elefterie
De asemenea, în această zi se face pomenirea Sfântului Mucenic Elefterie, originar din Constantinopol, care strălucea prin credința sa. Crescut la curtea împărătească, încă din copilărie a primit cele mai mari onoruri, depășind în bogăție și faimă pe toți contemporanii săi. Cuprins de dragostea divină pentru cele veșnice, a considerat lucrurile pământești ca fiind neînsemnate, alegând să se lepede de ele pentru a trăi în curțile Domnului. Îndepărtat de lume, își îndrepta atenția spre Dumnezeu, dedicându-se zilnic cântărilor divine și cultivând virtuțile.
Încercările Sfântului Elefterie
Diavolul, însă, nu a suportat să vadă strălucirea acestui sfânt. Folosindu-se de o slugă a lui Elefterie, a îndemnat-o să se ducă la împărat și să-l pârască pe stăpânul său. Așadar, sluga s-a prezentat înaintea împăratului, acuzându-l pe Elefterie că s-a botezat și a construit o biserică, că se închină Hristosului răstignit și că sfidează legile împărătești. De asemenea, a spus că sfântul își petrece nopțile în rugăciune și se supune postului sever. Aceste acuzații l-au înfuriat pe împărat, care l-a chemat pe sfânt să-i explice situația.
Dialogul cu Împăratul
Când sfântul s-a prezentat, împăratul l-a întrebat cu o atitudine aparent prietenoasă de ce a părăsit curtea imperială și cum a disprețuit iubirea și dorința lor. Sfântul Elefterie a răspuns că era slăbit de boală și că dorea să se vindece în aer curat. Împăratul, nedumerit, a întrebat de ce să se bucure doar el de aerul proaspăt și nu și ceilalți, sugerând că ar putea merge împreună la locul de rugăciune. Sfântul nu a răspuns la aceste întrebări, iar împăratul, la lăsarea serii, a traversat râul Sangarin, care delimita locuința sfântului.
Pomenirea Sfântului Mucenic Vah cel Nou
În această zi se sărbătorește memoria Sfântului Mucenic Vah cel Nou, un martir remarcabil din Palestina, care a trăit în perioada împăraților binecredincioși Irina și Constantin. Provenit dintr-o familie creștină, tatăl său a fost un om de credință, însă, din păcate, a fost atras de atracțiile acestei lumi și a renunțat la credința strămoșească, îmbrățișând o religie străină. Din căsătoria sa a rezultat o familie cu șapte copii, crescându-i în necredință.
Cel de-al treilea fiu, pe nume Dahac, care în greacă se traduce prin Ghelasie, a ales să rămână necăsătorit. Înainte de moartea tatălui său, el a decis să se întoarcă la credința creștină, un lucru pe care l-a realizat după trecerea în neființă a acestuia. După ce a discutat cu mama sa despre dorința sa, aceasta l-a sprijinit, iar el a plecat la Ierusalim. Acolo, sub îndrumarea unui monah, a ajuns la lavra Sfântului Sava, unde a fost botezat și a primit numele de Vah. Ulterior, a fost hirotonit ca monah și a dus o viață virtuoasă, dedicându-se înfrânării și altor fapte bune.
La recomandarea starețului său, a părăsit mănăstirea, temându-se de persecuțiile agarenilor care dominau Palestina. Dintr-o coincidență providențială, s-a întâlnit cu mama sa la Ierusalim, unde i-a povestit despre viața sa și despre îngrijorarea sa față de frații săi care se aflau în rătăcire. Aceasta a inspirat frații săi să îmbrățișeze credința în Hristos, cu excepția unuia care a rămas pe calea greșită și a raportat faptele lui Vah autorităților agarenilor.
Capturat, Sfântul Vah a fost dus înaintea Amirei din Ierusalim, care l-a trimis la generalul și judecătorii lor. Acolo, cu curaj, a mărturisit despre Hristos, disprețuind credința agarenilor și ridiculizând-o. Din cauza acestei mărturisiri, a fost condamnat la moarte prin decapitare.
Este de menționat că în aceeași zi a fost hirotonit patriarh al Constantinopolului sfântul Ioan Gură de Aur, moment care a marcat începutul sărbătorii Nașterii lui Hristos, ce se săvârșește cu evlavie până în prezent.
Importanța Rugăciunilor Sfinte
În fiecare an, pe data de cinci a lunii, unii credincioși din regiunile apusene vin pentru a aduce vești despre evenimentele religioase importante. Acest lucru subliniază semnificația profundă a Cuvântului apologetic, care este recunoscut pentru frumusețea și valoarea sa spirituală.
Rugăciunile sfinte au o putere specială, iar credincioșii se unesc în a cere milă și mântuire. Prin aceste practici, comunitățile își reafirmă credința și devotamentul față de divinitate.
Reflecții asupra Credinței
Este esențial ca fiecare dintre noi să ne îndreptăm gândurile și inimile către Dumnezeu, căutând îndrumare și protecție prin intermediul rugăciunilor. Această tradiție spirituală continuă să inspire și să aducă liniște sufletească celor care cred.
Astfel, în momentele de reculegere și rugăciune, ne întărim legătura cu divinitatea și ne regăsim echilibrul interior, esențial pentru o viață împlinită.
