Pomenirea Preacuviosului Părinte Hariton Mărturisitorul
În această lună, pe data de 28, este comemorat Preacuviosul Părinte Hariton Mărturisitorul. Acest sfânt a trăit în vremea împăratului Aurelian, în cetatea Iconia, din Eparhia Licaoniei. A fost adus în fața judecății și, mărturisind cu îndrăzneală că Hristos este Dumnezeu, a fost supus la bătăi din partea a patru slujitori și a fost ars cu foc. După moartea împăratului Aurelian (270-276), sfântul a scăpat și s-a retras în pustie, unde a fost capturat de tâlhari. Aceștia l-au legat, însă el a reușit să scape datorită unui șarpe care a intrat în vasul cu vin al tâlharilor, otrăvind băutura. Astfel, toți tâlharii au murit. Sfântul a transformat o peșteră în biserică, adunând mulți călugări și înființând o mănăstire, izvorând apă dintr-o piatră uscată, care vindeca orice boală. La o vârstă înaintată, a adormit întru Domnul.
Pomenirea Sfântului Prooroc Baruh
În aceeași zi, se comemorează și Sfântul Prooroc Baruh, un adevărat continuator al învățăturilor proorocului Ieremia. Acesta a plâns distrugerea și pustiirea Ierusalimului și, în timpul acestei perioade, s-a retras într-o peșteră, plângând pentru Ieremia, fără a ieși până la întoarcerea poporului. După ce poporul s-a întors, Baruh a ieșit din peșteră și a auzit despre viziunile lui Ieremia, care a fost lovit cu pietre. Cei doi prooroci sunt adesea percepuți ca având un suflet comun, fiind călăuziți de Duhul Sfânt. Baruh a propovăduit despre Hristos, afirmând: „Acesta este Dumnezeul nostru, nu se va socoti altul lângă Dânsul”. El a fost un prooroc care a vorbit despre Hristos și despre Ierusalim. După ce a îngropat cu grijă pe Ieremia, Baruh s-a mutat și el la Domnul.
Pomenirea Sfântului Mucenic Marcu și a altor sfinți
De asemenea, în această zi se pomenește și Sfântul Mucenic Marcu, păstorul, împreună cu Sfinții Mucenici Alexandru, Alfiu (Alfeu), Zosima, Pimen, Nicon, Neon, Eliodor și altele. Acești sfinți au trăit în timpul împăratului Diocletian (284-305), în cetatea Pisidia, sub domnia lui Magnus. Fericitul Marcu, păstor de oi, avea părul alb și lung până la călcâie. A fost arestat pentru mărturisirea deschisă a credinței creștine în Antiohia Pisidiei. Cei treizeci de soldați care îl păzeau au fost convertiți la creștinism prin credința sa și au fost martirizați la Niceea prin decapitare. Marcu a fost trimis la Claudiopolis, unde au fost chemați meșteșugari pentru a-l lega. Trei frați, Alfie, Alexandru și Zosima, meșteșugari din satul Cataliton, au început să bată fierul, dar mâinile le-au fost îngreunate de apă, iar fierul nu se lăsa bătut. Mirându-se de cele întâmplate, au auzit un glas divin îndemnându-i să se unească cu Marcu, declarându-se creștini. Imediat după aceea, au fost supuși unor chinuri variate.
Pomenirea Sfântului Mucenic Eustație și a altor sfinți
Marcu a suferit o moarte teribilă, fiind îmbrăcat în încălțăminte care îi provoca durere, bătut și înjunghiat cu frigări. După ce i s-a tăiat limba, a fost decapitat la Claudiopolis. Când capul său a fost dus la templul păgân al zeiței Artemis, toți idolii au căzut la pământ și au fost distruși. Această minune a fost martoră pentru Nicon, Neon, Heliodor și alți tineri, care au îmbrățișat credința în Hristos. Aceștia au mărturisit public credința creștină, fiind ulterior supuși la chinuri, iar capetele lor au fost tăiate în locul cunoscut sub numele de Maromilium (Moromilio).
În această zi se sărbătoresc și sfinții mucenici Calinic și Eustatie Romeul, precum și Sfântul Mucenic Alexandru și cei treizeci de mucenici care au suferit împreună cu el. De asemenea, este pomenit și Sfântul Mucenic Eustatie de la Lavra Peșterilor din Kiev. Eustatie, născut în secolul al XI-lea la Kiev într-o familie înstărită, a ales să-și dedice viața lui Dumnezeu, renunțând la toate bunurile sale în favoarea săracilor, primind tunderea în monahism la Mănăstirea Peșterilor.
Acesta a demonstrat smerenie și devotament în îndeplinirea îndatoririlor sale monahale, respectând cu strictețe regulile de post și priveghere. În anul 1096, în timpul invaziei poloveților, mănăstirea a fost atacată, iar mulți călugări au fost omorâți. Sf. Eustație a fost capturat și vândut ca sclav, împreună cu alți treizeci de călugări și douăzeci de locuitori ai Kievului.
Evreul care l-a cumpărat a încercat să-i forțeze pe prizonieri să renunțe la Hristos, amenințându-i cu moartea prin înfometare. Sf. Eustație i-a încurajat pe frații săi, spunându-le să nu se lepede de jurămintele făcute la botez, subliniind că Hristos îi va purifica și le va oferi viața veșnică. Încurajați de cuvintele sale, prizonierii au ales să reziste în fața foametei, preferând să sufere decât să renunțe la credință.
Cu toate că unii dintre ei au murit din cauza înfometării, Sf. Eustație a rezistat paisprezece zile fără să consume hrană sau apă. Necredinciosul evreu, frustrat de pierderile sale financiare, a decis să se răzbune. Apropiindu-se Sărbătoarea Învierii, acesta a plănuit să-l răstignească pe sfânt. Păgânii, batjocorindu-l, l-au invitat la masa lor pascală, dar el a răspuns că moartea pe cruce, în numele lui Hristos, îi va aduce milostivire.
Prevestind o moarte teribilă pentru evreu, Sf. Eustație a fost înjunghiat pe cruce. Trupul său a fost apoi aruncat în mare, dar creștinii au început să-l caute, dornici să-i cinstească memoria.
Descoperirea Sfintei Moaște și Proorocia lui Sf. Eustație
De-a lungul timpului, sfintele moaște au fost căutate, dar nu au fost găsite. Totuși, prin voința divină, moaștele întregi ale sfântului au fost descoperite într-o peșteră, loc cunoscut pentru numeroasele minuni săvârșite. Ulterior, aceste moaște au fost transferate la Mănăstirea Peșterile Kievului.
Răzbunarea Sângelui Vărsat
Proorocia sfântului referitoare la răzbunarea sângelui său vărsat s-a împlinit la scurt timp după moartea sa. În urma acestor evenimente, împăratul bizantin a emis un decret prin care toți evreii din Korsun au fost expulzați, fiind privați de proprietățile lor și victime ale violenței, în special bătrânii, ca urmare a persecuțiilor asupra creștinilor. De asemenea, evreul care l-a crucificat pe Sf. Eustație a fost spânzurat de un copac, primind astfel pedeapsa pentru faptele sale.
Rugăciunea pentru Mântuire
Cu rugăciunile lor sfinte, cerem, Doamne, milă și mântuire pentru noi. Amin.
