Pomenirea Sfântului Mucenic Clement
Pe data de 23 a acestei luni, se sărbătorește pomenirea sfântului mucenic Clement, episcopul Ancirei. Acest fericit și minunat sfânt a trăit o viață dedicată muceniciei, luptând împotriva tiranilor timp de douăzeci și opt de ani, fără a avea vreodată o odihnă sau un răgaz. În acele vremuri, războaiele nu se opreau niciodată, iar el a dus o luptă constantă și intensă.
Nu doar anii de suferință pe care i-a îndurat ne uimesc, ci și chinurile pe care le-a suportat. A trecut prin cele mai variate încercări, înfruntând împărații și tiranii vremii sale, devenind astfel o figură cunoscută în întreaga lume. Dedicarea și răbdarea sa au impresionat chiar și îngerii, iar pentru aceasta, el a fost răsplătit cu cununa măririi.
Originar din Ancira, Galația, Clement provenea dintr-o familie de greci, având o mamă cucernică pe nume Sofia. La vârsta de 12 ani a intrat în viața călugărească, iar la 20 de ani a devenit arhiereu. A suferit în timpul domniei împăraților Dioclețian și Maximian, precum și sub conducerea a nouă guvernatori: Domețian, Agripin, Cumvrichiu, Dometiu, Saverdot, Maxim, Afrodisiu, Lucius și Alexandru.
Pomenirea Sfântului Mucenic Agatanghel
În aceeași zi, se pomenește și sfântul mucenic Agatanghel, un roman de neam. Acesta a fost botezat de sfântul Clement și a fost închis împreună cu el și alții în Roma. Agatanghel a reușit să evadeze din închisoare și, atunci când Clement a fost dus pe o corabie spre Nicomidia, el s-a strecurat și a urcat în aceeași corabie. Amândoi au suferit până la sosirea în Ancira, unde au fost aduși înaintea lui Lucius. La porunca lui Lucius, le-au fost tăiate capetele, alături de alți bărbați, femei și copii care credeau în Hristos. Sufletele lor s-au urcat în ceruri.
Pomenirea Cuviosului Eusebiu
Tot în această zi, se sărbătorește și pomenirea cuviosului nostru părinte Eusebiu.
Pomenirea Cuviosului Mavisma Sirul
În cetatea Cirului din Antiohia Siriei, a trăit un bărbat cuvios pe nume Mavisma, care vorbea limba siriacă. Deși crescut în mediul țărănesc și fără educație formală, el a strălucit prin calitățile sale interioare. Se spunea că avea o singură haină, pe care, atunci când se deteriora, nu o arunca, ci cosea petice peste găurile vechi pentru a-și acoperi goliciunea.
Mavisma era extrem de ospitalier, deschizându-și mereu ușa chiliei pentru străini și săraci. Avea două vase: unul plin cu grâu și altul cu untdelemn, pe care le dădea tuturor celor în nevoie. Aceste vase se înmulțeau mereu și nu se goleau niciodată, căci Dumnezeu, care îmbogățește pe toți cei care îl cheamă, a împlinit astfel nevoile lui Mavisma, asemenea minunii săvârșite cu văduva din Sarepta, pentru gazduirea proorocului Ilie.
Pomenirea cuviosului Salaman sihastrul
În această zi, se sărbătorește cuviosul nostru părinte Salaman sihastrul. Salaman, originar din satul Capersana, situat pe țărmul de apus al râului Eufrat, a dus o viață liniștită și retrasă. A găsit o chilie mică în care s-a închis, fără ușă sau fereastră, dedicându-se rugăciunii. O dată pe an, săpa pământul de dedesubt pentru a ieși și a aduna hrana necesară pentru tot anul.
Arhiereul local, aflat de viața sa îmbunătățită, a încercat să-i ofere preoția. Acesta a pătruns în chilie și, punându-și mâinile pe capul lui, a săvârșit rugăciunea hirotoniei, vestindu-i darul preoției. Cu toate acestea, cuviosul Salaman nu a răspuns. Arhiereul s-a retras, lăsând chilie intactă.
Ulterior, locuitorii creștini ai satului au distrus chilie, l-au luat pe Salaman și l-au dus într-o altă chilie, fără ca el să se opună. A stat liniștit acolo, fără să interacționeze cu nimeni. După scurt timp, creștinii dintr-un alt sat au acționat similar, luându-l din nou, fără a se împotrivi. Astfel, fericitul Salaman și-a petrecut viața, dedicându-se lui Dumnezeu, până la mutarea sa la cele veșnice.
Pomenirea celor doi sfinți mucenici
În aceeași zi, se pomenește și de cei doi sfinți mucenici care, fiind aruncați într-o groapă în orașul Parfum, și-au încheiat viața pământească.
Pomenirea sfântului Paulin milostivul
De asemenea, este pomenit și sfântul Paulin milostivul, episcopul Nolei din Campania, care a trecut la cele veșnice în anul 431. Provenind dintr-o familie aristocrată din Bordeaux, Franța, Paulin a fost ales senator al Romei la doar 20 de ani, devenind ulterior consul și guvernator al regiunii Campagna din Italia.
La 25 de ani, el și soția sa s-au botezat în Hristos, renunțând la stilul de viață anterior. Au vândut toate proprietățile și au donat banii celor săraci, fapt ce a stârnit disprețul din partea celor din jur. Fără copii, cuplul a adoptat orfani, crescându-i cu frică de Dumnezeu.
Căutând o viață mai retrasă, Paulin s-a mutat în Barcelona, Spania. După ce vestea despre viața sa sfântă s-a răspândit, în anul 393 a fost hirotonit preot. S-a întors în Nola, Italia, unde a fost ales episcop. În timpul invaziei vandalilor, el a folosit fondurile bisericii pentru a răscumpăra oameni luați ca sclavi în Africa.
Viața și Moartea Sf. Paulin
Din păcate, Sf. Paulin nu avea suficiente resurse financiare pentru a răscumpăra toți captivii. Astfel, în lipsa posibilității de a salva fiul unei văduve sărace, care era destinat să devină sclav pe proprietatea unui prinț vandal, el s-a oferit să-l înlocuiască. Îmbrăcat în haine de sclav, Sf. Paulin a lucrat ca grădinar pentru prințul respectiv. Totuși, identitatea sa a fost dezvăluită în vis regelui vandalilor, Riga, care nu doar că l-a eliberat pe Sf. Paulin, dar a permis și celorlalți prizonieri din Campagna să se întoarcă la familiile lor.
Virtuțile Sf. Paulin
Sf. Paulin este recunoscut atât ca arhitect al bisericilor, cât și ca poet creștin. Între numeroasele sale virtuți, cea mai remarcabilă era dragostea pentru aproapele și compasiunea față de cei nevoiași. A decedat la vârsta de 78 de ani, pe 22 iunie 431. De-a lungul timpului, au rămas 32 de poezii și 51 de epistole despre morală, scrise cu profundă evlavie. Moaștele sale sunt păstrate la Roma, în biserica Sf. Apostol Bartolomeu.
Pomenirea Sfântului Sinod Ecumenic
În aceeași zi, se comemorează și sfântul Sinod al șaselea Ecumenic, care a condamnat pe cei care susțineau că Hristos a avut o singură voință după Întrupare. Acest sinod a avut loc pe vremea împăratului Constantin Pogonatul, tatăl lui Iustinian Rinotmitul, la Constantinopol. Convocat în anul 681, al șaselea Sinod Ecumenic a fost o reacție împotriva ereziei Monoteliste. La acest sinod au participat 171 de Sfinți Părinți care au confirmat doctrina celor două firi ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cea divină și cea umană.
Un alt sinod, numit „Sinodul din Trullo”, s-a desfășurat în anul 691, având ca subiect discutarea unor probleme practice și adoptarea a 102 canoane. Cu sfintele lor rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
