Silviu Panțîru: Un Maestru al Muzicii
Născut la Iași pe 14 ianuarie 1931, Silviu Panțîru a fost influențat în mod decisiv de tatăl său, Grigore Panțîru, un compozitor și bizantinolog, care a fost primul său mentor în lumea muzicii.
Conform scrierilor regretatului Jean Badea în volumul „Dulcea povară”, severitatea părintelui său l-a determinat pe tânărul Silviu să se înscrie la Conservatorul din București, unde a studiat între 1945 și 1953. Printre profesorii săi de renume se numără George Breazul, Vasile Popovici, Ioan Șerfezi, Ioan D. Chirescu, Victor Iușceanu, Paul Constantinescu, Zeno Vancea, Harry Brauner, Tiberiu Alexandru și Constantin Silvestri.
Silviu Panțîru s-a numărat printre primii absolvenți, având o medie remarcabilă, fiind apoi reținut la catedra de regie de operă a profesorului Panait V. Cottescu.
Cariera Profesională
Înainte de a ajunge la Constanța, Silviu Panțîru a deținut mai multe funcții importante, inclusiv dirijor la Orchestra Simfonică a Cinematografiei din București (1953-1967, 1966-1968), dirijor la Teatrul Tineretului din București (1957-1960), asistent la clasa de operă la Conservatorul București (1960-1964) și secretar al Comisiei Muzicii din Clasa Centrală a Armatei din București (1964-1966).
În 1966, a fost angajat la Teatrul Liric din Constanța, unde a preluat conducerea orchestrei, după plecarea lui Liviu Florea. Jean Badea remarca faptul că directorul și dirijorul C. Daminescu își dorea un secund, rar fiind cazul ca tânărul dirijor să conducă la o reprezentație.
Conducerea și Premierele Teatrului Liric
În perioada 1973-1975, Silviu Panțîru a condus Teatrul Liric de pe litoral, având un impact semnificativ asupra repertoriului acestuia. Sub îndrumarea sa, au fost lansate premiere notabile, precum „Pericola”, „Pescuitorii de perle”, „Soarele Londrei”, „Giselle” și „Cântărețul mexican”.
De asemenea, el a compus partitura pentru opereta „Peneș Curcanul”, la sugestiile lui Costică Ghinea și Nicky Popescu.
Contribuții Cinematografice și Aprecieri
Silviu Panțîru a realizat și linia melodică a filmelor „Rățoiul Mac-Mac” (1957, regia Constantin Popescu) și „Alfabetul” (1958, regia Iulian Hermeneanu). Cronicarii muzicali ai vremii au apreciat munca sa, declarând că orchestra a fost „echilibrată, nuanțată și expresivă” sub bagheta sa (N.G. Ionescu), iar conducerea muzicală a subliniat „filonul meditativ al partiturii” (Constantin Moraru). George Sbârcea a subliniat că „dirijorul a ridicat producția artistică la un nivel superior”.
Etapele Finale ale Carieriei
După plecarea de la Teatrul Liric, Silviu Panțîru s-a mutat la Teatrul Muzical din Brașov. Așa cum menționează Jean Badea, „după alți ani de aventuri artistice și sentimentale, s-a stabilit în fostul spațiu iugoslav, găsindu-și liniștea sufletească”.
Constantin Daminescu – Un Pionier al Teatrului Liric din Constanța
Constantin Daminescu, o figură marcantă în cultura dobrogeneană, este recunoscut ca unul dintre fondatorii Teatrului Liric din Constanța. Contribuția sa la dezvoltarea acestui instituții culturale a avut un impact semnificativ asupra scenei artistice locale, consolidându-i poziția în peisajul cultural al regiunii.
Un Destin Implacabil
Viața lui Daminescu a fost marcată de o dedicare profundă față de arta teatrală, rămânând fidel misiunii sale până la sfârșitul zilelor. Chiar dacă provocările au fost numeroase, el a continuat să inspire generații de artiști și iubitori ai teatrului, demonstrând că pasiunea pentru cultură poate depăși toate obstacolele.
Moștenirea lui Constantin Daminescu
Moștenirea lăsată de Constantin Daminescu este una durabilă, iar contribuțiile sale la Teatrul Liric din Constanța continuă să fie celebrate și astăzi. Comemorarea sa subliniază importanța sa în istoria culturală a regiunii și impactul pe care l-a avut asupra comunității artistice locale.
