Deschiderea succesiunii după 30 de ani de la deces
Există circumstanțe excepționale în care succesiunea unei persoane poate fi deschisă sau redeschisă chiar și la 30 de ani de la deces. Aceste situații se pot manifesta în special în următoarele condiții:
- Descoperirea unor bunuri suplimentare care aparțin defunctului și care nu au fost incluse în masa succesorală inițială, cum ar fi un teren obținut printr-un contract de vânzare neintabulat sau un imobil aflat în litigiu.
- Identificarea unui testament necunoscut la data dezbaterii succesiunii, care poate institui alți moștenitori sau poate lega bunuri individuale.
- Constatarea că un certificat de moștenitor emis inițial este greșit sau incomplet, omisiunea unui moștenitor fiind o posibilitate.
- Descoperirea că un moștenitor care a acceptat succesiunea nu avea, de fapt, dreptul de a moșteni, fie din lipsă de rudenie cu defunctul, fie din motive de nedemnitate.
Redeschiderea sau deschiderea procedurii succesorale după o perioadă atât de lungă este o situație rară și complexă, ce necesită o analiză detaliată, având în vedere aplicarea reglementărilor de drept succesoral în vigoare la data decesului și respectarea termenelor de prescripție specifice acestui domeniu.
Reguli aplicabile succesiunilor anterioare Noului Cod Civil
În cazul succesiunilor deschise înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod Civil, care a avut loc pe 1 octombrie 2011, se aplică prevederile Vechiului Cod Civil din 1864, chiar dacă dezbaterea sau redeschiderea succesiunii se desfășoară ulterior acestei date. Această distincție este crucială deoarece cele două coduri reglementează diferit diverse aspecte ale succesiunii.
Acceptarea succesiunii – o condiție esențială
Pentru a putea continua cu procedura succesorală după 30 de ani de la deces, este necesar ca cel puțin unul dintre moștenitori să fi acceptat succesiunea, fie printr-o acțiune expresă, fie printr-una tacită, în termenul legal de șase luni de la data decesului.
Acceptarea succesiunii reprezintă voința moștenitorului de a prelua patrimoniul lăsat de defunct, împreună cu toate drepturile și obligațiile aferente. Aceasta poate fi realizată în două moduri:
- Acceptarea expresă: Aceasta se manifestă atunci când moștenitorul confirmă în mod clar calitatea sa de moștenitor printr-un document autentic sau sub semnătură privată. De exemplu, dacă moștenitorul semnează un contract de vânzare a unui bun moștenit, specificând calitatea de „moștenitor al defunctului X”.
- Acceptarea tacită: Aceasta se referă la acțiuni întreprinse de moștenitor care presupun că acesta acceptă moștenirea. Exemple includ plata unei datorii a defunctului sau încasarea unor creanțe ale succesiunii.
Acceptarea succesiunii este irevocabilă; odată ce moștenitorul a acceptat moștenirea, nu mai poate renunța la aceasta, chiar dacă ulterior descoperă datorii mai mari decât anticipa. Dovada acceptării se poate face prin diverse mijloace, cum ar fi înscrisuri, declarații de martori sau alte probe relevante.
Responsabilitatea Acceptării Succesiunii
În cazul în care se solicită deschiderea sau redeschiderea succesiunii după o perioadă de 30 de ani, sarcina probei revine celui care invocă acceptarea, de obicei moștenitorului. Acceptarea succesiunii poate fi realizată în termenul opțiunii succesorale, care este de șase luni conform Vechiului Cod Civil. Dovada acceptării poate fi prezentată în orice moment, nefiind supusă, în principiu, unui termen de prescripție. Astfel, un moștenitor poate demonstra că a acceptat moștenirea, fie în mod expres, fie tacit, chiar și după zeci de ani de la deces, atâta timp cât succesiunea nu a fost complet dezbătută și încheiată.
Pașii Necesari pentru Dezbaterea Succesiunii
Pentru a putea dezbate o succesiune după 30 de ani de la deces, primul pas esențial este identificarea și dovedirea unor acte de acceptare, fie ele expres sau tacite, din partea unuia sau mai multor moștenitori în acest interval. Fără o acceptare validă, nu se poate deschide sau redeschide succesiunea după o perioadă atât de îndelungată de la deces.
Impozitele Asociate cu Succesiunea
Conform Codului Fiscal, în cazul în care procedura succesorala nu se finalizează în termen de doi ani de la data decesului autorului succesiunii, moștenitorii sunt obligați să plătească un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale. Astfel, dacă dezbaterea succesiunii nu se finalizează în termenul stabilit, moștenitorii trebuie să acopere, pe lângă alte cheltuieli legate de succesiune, și impozitul de 1% din valoarea bunurilor moștenite.
