Tradițiile Creștinilor Ortodocși de Stil Vechi
Creștinii ortodocși de stil vechi păstrează tradițiile și obiceiurile celor de stil nou, cu o diferență importantă: sărbătorile de iarnă sunt celebrate cu un decalaj de 13 zile. Această diferență a apărut în anul 1924, când o parte dintre creștinii ortodocși au refuzat să adopte Calendarul Gregorian, continuând să folosească calendarul Iulian.
Istoria ortodocșilor de stil vechi începe în 1924, când Biserica Ortodoxă Română a adoptat calendarul Gregorian, ceea ce a dus la o modificare de 13 zile a calendarului. Astfel, creștinii ortodocși de rit vechi sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie, Anul Nou în noaptea dintre 13 și 14 ianuarie, iar Boboteaza pe 19 ianuarie.
Biserica Ortodoxă de stil vechi din România numără peste un milion de adepți și dispune de aproximativ 200 de biserici, schituri și mănăstiri, majoritatea dintre acestea fiind construite după anul 1989.
Sărbătoarea Revelionului pe Stil Vechi
Pe 17 ianuarie, etnicii ruși din Dobrogea, împreună cu prietenii lor români, musulmani și bulgari, au sărbătorit Revelionul pe stil vechi al anului 2025. Această festivitate are loc în noaptea de 13 spre 14 ianuarie 2025. Evenimentul a fost organizat de administratorul restaurantului Dorna, cunoscut pentru promovarea tradițiilor multiculturale, în colaborare cu Asociația Democratică a Etnicilor Ruși din România (ADER).
Atmosfera festivă a fost animată de ansamblul Galuboe More, ansamblul Slaveanka din Slava Cercheză (Tulcea), trupa Maladeț, precum și interpreți precum Cristina Ermilov, Rodica Rodion și DJ Rom. De asemenea, pe scenă a performat Tatiana Buric, o tânără promițătoare în păstrarea tradițiilor rusești din Dobrogea.
Rușii din România constituie un grup etnic venind din Rusia în diverse valuri de migrație, având o populație de aproximativ 36.000 de persoane. Aceștia locuiesc în special în Dobrogea, Moldova, Bucovina și București.
Istoria Etnicilor Ruși în România
După anul 1670, în urma marii schisme, primii ruși staroveri (numiți frecvent lipoveni) și cazaci au ajuns pe teritoriile românești, alăturându-se comunităților deja existente. Deși unii îi consideră urmași ai rușilor moscoviți sau ai rușilor albi, alții se identifică cu neamul căzăcesc sau ca staroveri care și-au păstrat limba, credința și obiceiurile.
ADER își propune să apere și să promoveze drepturile, libertățile și interesele legitime ale minorității ruse în România, promovând istoria, cultura, obiceiurile și tradițiile acestei etnii la nivel național și internațional, precum și efectuarea de studii și cercetări științifice privind religia, istoria și folclorul comunității ruse din România.
Calendarul Iulian și Sărbătorile pe Stil Vechi
Expresia „stil vechi” se referă la calendarul iulian, care a fost utilizat pe scară largă în Europa în Evul Mediu. Calendarul iulian a fost introdus în anul 46 î.Hr. de Iulius Cezar și a intrat în uz în 45 î.Hr. Acest calendar a fost selectat după consultări și a fost calculat pentru a aproxima anul tropic, cunoscut și sub denumirea de an solar, care reprezintă timpul necesar Soarelui pentru a reveni în aceeași poziție în ciclul anotimpurilor, observat de pe Pământ.
Calendarul iulian are un an obișnuit de 365 de zile, împărțit în 12 luni, și introduce un an bisect la fiecare patru ani, ceea ce determină un an mediu.
Istoria calendarului gregorian
Calendarul gregorian, cunoscut și sub denumirea de „stil nou”, a fost introdus în anul 1582, având ca scop corectarea erorilor calendarului iulian. Acest nou sistem a fost denumit astfel în onoarea papei Grigore al XIII-lea, care a semnat un document pe 9 februarie 1581, ce cuprindea reguli esențiale pentru calculul anilor bisecți și stabilirea datei Paștelui. O schimbare majoră a avut loc prin omiterea a zece zile, astfel că, în ziua de vineri, 15 octombrie 1582, a fost considerată ziua următoare după 4 octombrie 1582, conform calendarului vechi.
Adoptarea calendarului în România
România a adoptat oficial calendarul gregorian printr-un decret publicat în Monitorul Oficial, nr. 274, pe 6 martie 1919. Astfel, data de 1 aprilie 1919 a fost echivalată cu 14 aprilie 1919 în noul sistem. De atunci, calendarul gregorian a continuat să avanseze, în timp ce calendarul iulian a rămas cu 3 zile în urmă la fiecare 400 de ani, ceea ce a dus la o diferență totală de 13 zile între cele două calendare.
Adoptarea de către Biserica Ortodoxă Română
Biserica Ortodoxă Română a adoptat calendarul gregorian în anul 1924, în urma unei consfătuiri interortodoxe care a avut loc la Constantinopol în 1923. Deși majoritatea bisericilor ortodoxe au adoptat acest calendar, unele, precum Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbească și Patriarhia Ierusalimului, continuă să utilizeze calendarul iulian. Mănăstirile din Sfântul Munte Athos, cu excepția Mănăstirii Vatoped, păstrează de asemenea acest sistem vechi.
