Controversă juridică la Penitenciarul Poarta Albă
Un fost director al Penitenciarului Poarta Albă se află în prezent în litigiu cu această instituție, fiind chemat în instanță pentru o acțiune în răspundere delictuală, având ca obiect pretenții financiare. Această situație vizează recuperarea unor pierderi financiare ce ar fi avut loc în contabilitatea închisorii, fostul director, acum pensionar, fiind acuzat că a cauzat dispariția unor fonduri din casierie, care aparțineau deținuților.
Cristian Ionuț Apostol, comisar-șef de poliție penitenciară, a exercitat funcția de director adjunct al Departamentului Economico – administrativ între octombrie 2019 și martie 2020. Reprezentanții penitenciarului susțin că Apostol ar fi responsabil pentru o „gaură” în casierie, deși nu s-a putut dovedi că el ar fi fost autorul acestei situații. De asemenea, la momentul înregistrării acțiunii la Judecătoria Constanța, termenul de prescripție pentru acest caz era deja trecut.
Conform informațiilor din dosar, reclamanții, adică reprezentanții penitenciarului, au cerut ca Apostol să fie obligat să plătească suma de 15.919,995 lei, echivalentul prejudiciului cauzat. În motivarea acțiunii, aceștia menționează că Apostol a fost angajat al penitenciarului în calitate de comisar-șef de poliție penitenciară, iar raporturile sale de serviciu au încetat pe 15 mai 2020 în urma unei cercetări administrative legate de răspunderea patrimonială pentru pagubele constatate în inventarierea sumelor de bani, în lei și valută, aparținând deținuților.
Paguba a fost identificată în urma unei inventarieri efectuate în martie 2020. Procesul-verbal de inventariere din 26 martie 2020 a relevat o diferență negativă de 31.839,99 lei între monetarul efectiv și soldul casieriei. Comisia de cercetare administrativă a stabilit că paguba a fost generată pe 26 martie 2020, iar Cristian Ionuț Apostol a fost printre persoanele considerate responsabile, având o imputare de 50% din suma totală, respectiv 15.919,995 lei.
În apărarea sa, Apostol afirmă că, la preluarea funcției de director economic adjunct, a coordonat inventarierea anuală a penitenciarului, desfășurată în perioada noiembrie – decembrie 2019, și că nu a fost constatată nicio lipsă în casierie la sfârșitul lunii noiembrie. De asemenea, pe 14 ianuarie 2020, el a întocmit o notă de raport în care a semnalat necorelarea datelor din borderourile primite de la Departamentul Vizită. A fost convocată o comisie pentru a investiga dispariția sumelor, iar procesul-verbal de inventariere întocmit la 11 martie 2020 a arătat că operațiunea a început pe 28 februarie 2020 și s-a finalizat pe 11 martie 2020, când s-au verificat înregistrările contabile și ultima filă din Registrul de casă.
Paguba de 31.848,75 lei în gestiunea penitenciarului
O diferență de 31.848,75 lei nu a fost găsită în monetarul casieriei la data de 28 februarie 2020. Conform notei explicative solicitate casierului, nu se poate determina cu certitudine sursa acestei discrepanțe.
Inițial, responsabilitatea pentru paguba descoperită a fost atribuită casierului care gestiona banii. Totuși, printr-o decizie a Curții de Apel Constanța din 24 februarie 2022, dispoziția de imputare emisă în sarcina acestuia a fost anulată. Ulterior, pe 17 iulie 2020, s-a reluat cercetarea administrativă, iar la 13 martie 2023 a fost întocmit un nou proces-verbal. Astfel, s-a stabilit că vinovați de producerea pagubei sunt Cristian Ionuț Apostol și casierul, pentru care a fost emisă o nouă decizie de imputare.
Cazul ajunge în instanță
Penitenciarul a solicitat în instanță recuperarea pagubei de la fostul director administrativ adjunct, vizând jumătate din prejudiciul total. Instanța de fond a constatat că reprezentanții penitenciarului nu au dovedit fapta ilicită a lui Cristian Ionuț Apostol, care să conducă la prejudiciu, afirmând generic că acesta și-ar fi încălcat atribuțiile conform fișei postului. Cu toate acestea, Apostol a dispus măsurile necesare, confirmate prin rezoluția directorului penitenciarului.
Instanța a subliniat că nu a fost identificată cauza lipsurilor și că nu s-a efectuat o inventariere lunară a fondurilor din casierie, conform documentației disponibile. De asemenea, nu s-a demonstrat că prejudiciul se datorează reclamantului. Instanța a observat că gradul de culpă de 50% stabilit prin procesul-verbal a fost determinat aleatoriu, fără a fi probat în ce măsură acest procent poate fi imputat pârâtului.
În concluzie, instanța a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, menționând că reclamanta nu a dovedit existența unei fapte ilicite din partea pârâtului, ceea ce face ca răspunderea civilă delictuală să nu fie întrunită. În urma acestei decizii, reclamanții au contestat sentința, apelul fiind respins, iar recursul fiind în curs de soluționare la Curtea de Apel.
